Istoric

Evoluţia Specializării de Arhitectură în Timişoara Facultatea de Arhitectură, cea mai tânără facultate a universităţii Politehnica din Timişoara, a cunoscut o continuă dezvoltare, atât ca număr de studenţi şi cadre didactice, cât şi ca diversificare a ofertei educaţionale.
Specializarea de arhitectură s-a înfiinţat în anul 1970 în cadrul Facultăţii de Construcţii din Timişoara, în baza Ordinului 876/31 emis în luna iulie de Ministerul Invăţământului de la acea vreme. Odată cu şcoala din Timişoara au apărut încă două secţii de specializare similare în învăţămantul tehnic superior din Cluj-Napoca şi Iaşi.
Planul de învăţământ al specializării de arhitectură şi urbanism a fost conceput pentru un învăţământ complet de 6 ani, realizat în două cicluri, din care la Timişoara şi în celelalte centre regionale au funcţionat numai primii 3 ani de învăţământ, o bună parte dintre studenţi continuându-şi studiile la Institutul de Arhitectură “Ion Mincu” din Bucureşti, după o primă diplomă de “conductor arhitect”.
Activitatea de început a Secţiei de Arhitectură şi Urbanism, materializată prin 11 promoţii cu un număr total de 514 absolvenţi, s-a desfăşurat în două etape: promoţiile 1973-1979 au beneficiat de un învăţământ treptizat; aproximativ o jumătate dintre absolvenţi, în ordinea mediilor, şi-au continuat studiile la Bucureşti; promoţiile 1980-1983 au încheiat după 3 ani cu diplomă de “conductor arhitect”, fără posibilitatea continuării studiilor.
Secţia de Arhitectură din Timişoara a avut iniţial 50 de studenţi. Numărul de locuri alocat a crescut, promoţia din 1975 având 92 de studenţi şi reprezentând un moment de vârf.
Pentru debutul şi dezvoltarea şcolii, arhitectul Haralambie Cocheci, director tehnic la Institutul de Proiectări IPROTIM din Timişoara, a adunat în jurul său cei mai buni profesionişti din Timişoara şi Arad, creând un colectiv inimos, format din personalităţi remarcabile. Pot fi amintiţi în acest sens architect Hans Fackelmann, şef al proiectului pentru inedita construcţie a Bisericii Catolice din Orşova; architect Sorin Gavra, autor printre altele, al proiectului pentru Sala de Sport Olimpia din Timişoara; architect Cristea Miloş, director al Institutului de Proiectări în Construcţii din Arad, autor al remarcabilului proiect pentru Hotelul Astoria din localitate; inginer Victor Gioncu, cercetător la INCERC Timişoara, deja autor al unor soluţii structurale de excepţie precum cea pentru Piaţa din cartierul Circumvalaţiunii şi sculptorul Peter Jecza, figură remarcabilă a artelor plastice româneşti, colaborator la realizarea faţadei bisericii catolice din Orşova. În regim de plata cu ora au activat şefii de ateliere de la IPROTIM: Nicolae Dancu (autor al proiectului pentru Spitalul Judeţean din Timişoara şi care, în calitate de permanent colaborator al vechii şcoli, a avut o consistentă contribuţie la formarea tuturor generaţiilor de conductori arhitecţi), Cornel Bălăceanu (autor a numeroase proiecte de sistematizare), Gheorghe Gârleanu (autor al proiectelor hotelurilor Continental şi Timişoara), precum şi Radu Grumeza, arhitectul şef al Judeţului Timiş.
Echipa de îndrumare a fost completată de tineri arhitecţi ce s-au remarcat în activitatea de proiectare: Vasile Oprişan (Magazinul Universal Bega şi clădirile noi din P-ţa N. Bălcescu), Şerban Sturdza (reabilitare Complex Capitol, Piaţa Unirii şi Palatul Baroc), Ivan Stern (Casa de Modă, Casa Tineretului) etc.
Şcoala de Arhitectură din Timişoara a fost de asemenea deschisă colaborării cu grupurile de creaţie de avangardă ale vremii, de exemplu prin colaborarea pe linie didactică cu artistul plastic Ştefan Bertalan, membru al cunoscutului grup “Sigma” şi pe linie extra curriculară, cu Dan Manolescu, şi apoi Radu Radoslav, care au condus Studioul de Teatru al studenţilor arhitecţi (ulterior denumit Studioul de Caragialeologie), accentuând rolul de pol cultural al Secţiei de Arhitectură din Timişoara. Colectivul de cadre didactice a fost completat, prin repartiţie guvernamentală, cu unii dintre cei mai buni absolvenţi de la Bucureşti (Doina Niculescu, Lucian Ivan şi Dorina Suflet). În 1973, un grup masiv de 6 tineri de valoare contribuie la crearea unui corp didactic dedicat şi puternic (Mihai Cocheci, Florin Colpaci, Cristian Dumitrescu, Anca Enescu, Teodor Gheorghiu, Cristian Nicolae). Ulterior, grupul de asistenţi a fost completat de Mihai Opriş şi Smaranda Bica. La disciplinele tehnice au predate inginerii Iosif Renot şi Adrian Guleşiu. O prezenţă remarcabilă în vechea şcoală a fost şi Gabriela Colţescu, care a predat
ştiinţele sociale.
Caracterul complex al profesiei de architect, care necesită o pregătire de sinteză, a determinat structura curriculară a învăţământului de arhitectură al acelei perioade, creând profesionişti capabili de a face faţă unei largi palete de activităţi. Formaţia arhitectului, ce îmbină elementele artistice cu cele tehnice, a oferit capacităţile formative necesare pentru a răspunde varietăţii activităţilor exercitate în mod obişnuit şi scării diferite a domeniilor de acţiune. Conductorul architect, absolvent al Politehnicii din Timişoara, în ciuda formării profesionale în numai trei ani de învăţământ, a putut activa cu success într-o serie de domenii: la nivel teritorial, în urbanism, sistematizare, peisagistică, administraţie publică etc.; în domeniul construcţiiilor, în proiectare, execuţie, restaurare etc.; la nivel de detaliu, în amenajarea de spaţii interioare, proiectare de mobilier, în design industrial şi creaţie vestimentară, în scenografie etc.
Şcoala de Arhitectură din Timişoara a reuşit, în cei numai 13 ani de existenţă, să îşi contureze personalitatea formativă specifică. Absolvenţii prezentau o solidă formaţie tehnică, dar, depăşind purul funcţionalism, reuşeau să se exprime estetic şi simbolic. Această specificitate s-a putut remarca în momentul încadrării, la continuare de studii, printer absolvenţii de 3 ani ai celorlalte centre universitare, şi mai ales cu ocazia expoziţiei manifest de la Bucureşti din 1980, organizată cu ocazia împlinirii a 10 ani de Şcoală de Arhitectură la Timişoara.
Prefigurând elemente ale pedagogiei moderne, Şcoala de Arhitectură din Timişoara a pus accentul pe interacţiunea dintre profesor şi student, într-o relaţie dinamică, concentrându-se asupra învăţământului formativ şi încurajând creativitatea individuală.
Realizările de excepţie obţinute în foarte scurt timp de Secţia de Arhitectură din Timişoara au fost rezultatul climatului de bună înţelegere, încredere şi optimism din cadrul colectivului, conducerii înţelepte şi echilibrate de care a beneficiat din partea Domnului Conferenţiar Arhitect Haralambie Cocheci, precum şi încurajării iniţiativelor individuale, într-un cuvânt atmosferei fertile create. Aceasta a avut ca efect recunoaşterea capacităţii şi pregătirii absolvenţilor în mediul profesional, absolvenţi care au confirmat prin rezultate deosebite aceste bune păreri. Într-un context economic şi social precar, grefat de mari economii în toate domeniile, pe fondul unor dezacorduri profesionale majore între conducerea politică şi breasla arhitecţilor privind strategiile în construcţii, sistematizare şi protecţia patrimoniului, începând cu anul 1983 secţia şi-a întrerupt activitatea nemaiprimind cifra de şcolarizare din partea Ministerului tutelar, acţiune ce s-a produs fără a fi emis un ordin de desfiinţare.
O parte dintre cadrele didactice titulare şi-au continuat activitatea didactică în cadrul Institutului Politehnic “Traian Vuia” din Timişoara în cadrul Colectivului de Geometrie descriptivă şi Desen Tehnic. Din rândul acestora, în ianuarie 1990 s-a format un grup format din arh. Cristian Dumitrescu şi arh. Smaranda Bica, sprijinit de Uniunea Arhitecţilor, ce a întreprins demersuri, atât la Ministerul Învăţământului cât şi la alte Instituţii abilitate pentru reînfiinţarea specializării. Aceasta şi-a reluat activitatea încă din septembrie 1990 cu acordul Ministerului Învăţământului, acord obţinut cu rapiditate, parţial datorită faptului că nu a fost desfiinţată oficial. Micul grup de arhitecţi a beneficiat de ajutorul şi înţelegerea conducerii Facultăţii de Construcţii condusă de prof.dr.ing. Liviu Gădeanu, pentru admitere şi pentru organizarea cursurilor.
Cursurile au fost reluate pe baza unei curricule cu o durată de 6 ani, având o cifră de şcolarizare de 25 studenţi. Caracteristic pentru acest nou început de şcoală, a fost faptul că în ea şi-au putut continua studiile şi o parte din arhitecţii conductori ce au absolvit înperioada 1973-1983, situaţie ce a dus la existenţa a două planuri de învăţământ, dar şi la o rapidă creştere a numărului de studenţi (deja 173 de studenţi în 1993) şi de cadre didactice titulare sau asociate. Astfel, în numai trei ani s-a acoperit activitatea didactică a tuturorcelor şase ani de studiu.
Noua Secţie de Arhitectură a profitat de beneficiile ce au rezultat din asigurarea continuităţii peste timp. Astfel, o parte din personalul didactic ce a funcţionat în vechea şcoală şi-a reluat activitatea. Pot fi amintiţi în acest sens, dr. architect Sorin Gavra, arhitect Nicolae Dancu şi dr. inginer Victor Gioncu. De asemenea, absolvenţii ce au revenit pentru completarea de studii, au putut profita şi cu această ocazie de îndrumarea domnului arhitect Haralambie Cocheci, deja pensionar.
Noua secţie de specializare a putut reconstitui parţial patrimoniul anterior, în primul rând spaţiile de învăţământ şi mobilierul. De asemenea a reluat fondul de carte aflat anterior în dotarea şi reorganizarea bibliotecii.
Sistemul administrativ organizatoric în cadrul Facultăţii de Construcţii a fost şi el reconstituit iar colaborarea cu cadrele didactice ingineri constructori a fost reluată. Având în vedere dezvoltarea rapidă a specializării de arhitectură, formele de organizare au evoluat şi ele: colectivul iniţial de dascăli formează în 1993 Catedra de Arhitectură, iar în 1996 aceasta a devenit departament în cadrul facultăţii ce primeşte ulterior numele de “Facultatea de Construcţii şi Arhitectură”. Din anul 2004, Departamentul de Arhitectură a ajuns direct dependent de Rectoratul Universităţii “Politehnica”, iar în octombrie 2005 s-a organizat ca facultate de sine stătătoare. Acest fapt a fost rezultatul firesc al dezvoltării domeniului. Această tendinţă s-a reflectat şi în creşterea continuă a numărului de studenţi. Datorită cerinţelor pieţei profesionale, cât şi a corelării la nivel naţionalîntre şcolile de arhitectură existente,numărul de locuri la admitere a crescut de la 25 la 40 în 1997, apoi la 60 de studenţi în anul 2000 şi la aproximativ 100, începând din 2004 (bugetari şi cu taxă).
Având în vedere noile cerinţe din sistemul de învăţământ românesc, ce se înscriu în sistemele de evaluare europene, în 1997, specializarea de lungă durată a primit din partea Ministerului Învăţământului acreditare de funcţionare prin Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică.
Răspunzând nevoilor practicii profesionale ale momentului şi nevoii de diversificare a formelor de educaţie, între anii 2000 şi 2008 a funcţionat, în paralel cu învăţământul de lungă durată şi un Colegiu de Arhitectură, absolvenţii primind la terminarea studiilor de 3 ani diploma de “arhitect conductor”. Apariţia unui specialist intermediar, angajat al unei firme de arhitectură, specializat în proiectarea asistată de calculator şi cunoaşterea detaliilor de finisaj, care să facă legătura cu administraţia publică şi antreprizele de construcţii, de asemenea, să ocupe locurile vacante din administraţia publică locală şi regională a reprezentat o necesitate a momentului, ca o alternativă la sistemul treptizat promovat de „Procesul Bologna“.
Iniţiat odată cu introducerea sistemelor de specializare postgraduală, din 1999 funcţionează şi masteratul din domeniul “Reabilitarea ambientelor şi suprafeţelor de arhitectură”. Începând cu vara lui 2001, studiile postuniversitare au fost completate pe o perioadă de 3 ani cu o şcoală de vară având finanţare UNESCO pe tema “Restaurarea suprafeţelor arhitecturale”, la care au fost invitaţi specialişti de notorietate europeană.
Studiile teoretice au fost finalizate printr-un proiect în cadrul căruia s-au aplicat noţiunile primite pe un caz local concret. Acest curs de vară a permis diversificarea şi aprofundarea unor cunoştiinţe de specialitate din domeniul restaurării.
Răspunzând prompt transformărilor din piaţa profesională, odată cu apariţia Registrului Urbaniştilor Români, din 2005, a apărut şi un masterat de Urbanism ce funcţionează cu succes până acum.
Începând cu anul universitar 2010-2011 studenţii Facultăţii de Arhitectură vor putea opta pentru o nouă specializare: Mobilier şi Amenajări interioare. Oferind studii de licenţă pe trei ani şi, în viitor, un masterat de 2 ani, noua specializare se înscrie în sistemul treptizat preconizat de Procesul Bologna şi implementat deja în învăţământul românesc în majoritatea domeniilor.

Relaţia cu Mediul Profesional

Producţia arhitecturală reprezintă un domeniu de interes public, menit să dea expresie practică necesităţilor indivizilor, grupurilor sociale şi colectivităţilor. Arhitectul organizează spaţiul interior şi exterior construcţiilor, concepe soluţii pentru realizarea clădirilor, pentru conservarea şi valorificarea patrimoniului construit şi pentru protecţia mediului.
O serie de organizaţii profesionale sunt implicate în producţia şi promovarea valorilor arhitecturale. Cadrele didactice din Facultatea de Arhitectură sunt membre ale unor organisme şi asociaţii profesionale: Ordinul Arhitecţilor din România, Uniunea Arhitecţilor şi Artiştilor Plastici, Asociaţia Generală a Inginerilor din România, Comisiile Naţională şi Regională ale Monumentelor Istorice, Comisia pentru Istoria Oraşelor din România, Comisia de Urbanism a Primăriei Municipiului Timişoara etc., ca membri sau în poziţii de conducere.
Profesia de architect este reglementată prin lege. Cadrul legal în care se desfăşoară această profesie în ţara noastră este stipulat în Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, nr. 184/12 aprilie 2001. În spiritul acestei legi, în iulie 2001, după o întrerupere de decenii, îşi reia activitatea Ordinul Arhitecţilor din România (OAR), având rolul de a reprezenta şi ocroti la nivel naţional şi internaţional interesele profesiei de arhitect. În acest context, OAR urmăreşte promovarea calităţii produsului de arhitectură şi protecţia dreptului de autor. OAR are ca scop exercitarea competentă şi calificată a profesiei cu respectarea cadrului deontologic al acesteia. De asemenea atestă dreptul de semnătură şi gestionează Tabloului Naţional al Arhitecţilor. În consecinţă OAR are un interes direct în modul de pregătire profesională a viitorilor arhitecţi.
Diploma de arhitect obţinută la sfârşitul celor 6 ani de studii permite admiterea în profesie, dar potrivit reglementărilor în vigoare, este necesar un stagiu de 2 ani într-un birou de arhitectură, după care urmează atestarea din partea Ordinului, pentru obţinerea dreptului de semnătură în practicarea profesiei.
Majoritatea arhitecţilor îşi desfăşoară activitatea în noile condiţii ale economiei de piaţă în birouri sau firme de arhitectură private.
Învăţământul superior de arhitectură din Timişoara a tins şi tinde să se adapteze nevoilor activităţii de proiectare de pe piaţa profesională. Cunoştinţele teoretice predate studenţilor au evoluat continuu, reflectând transformarea dinamică a concepţiilor la nivel internaţional.
În paralel, tematicile de la activităţile aplicative au fost şi sunt în permanenţă corelate cu nevoile societăţii româneşti, o societate în care transformările sociale şi economice se succed rapid. Un element specific al învăţământului superior de arhitectură timişorean este, pe lângă încurajarea iniţiativei şi ingeniozităţii, solida formaţie tehnică pe care o primeşte absolventul, reflectată în numărul crescut de ore din curriculă pentru disciplinele tehnice şi colaborarea cu inginerii structurişti la disciplina de Proiectare de Arhitectură. Această orientare şi-a arătat roadele, studenţii absolvenţi remarcându-se atât prin creativitate (în concursurile de arhitectură naţionale şi internaţionale), cât şi prin seriozitate şi rigoare în practicarea profesiei.

Cercetare şi Proiectare

Prestigiul profesional al cadrelor didactice ale Facultăţii de Arhitectură este reflectat în participarea la manifestări ştiinţifice, expoziţii, concursuri interne şi internaţionale soldate cu premii şi nominalizări.
În cadrul Facultăţii de Arhitectură activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară atât în domeniul teoretic, cu rezultate directe în teoria şi istoria arhitecturii ce fundamentează activitatea de arhitect, cât şi în domeniul aplicativ, cercetări esenţiale pentru realizarea contractelor de proiectare. Direcţiile diferite de cercetare au la bază gama extrem de variată a subdomeniilor arhitecturii, urbanismului, artei, structurilor în construcţii precum şi realţia cu necesităţile procesului de administraţie în promovarea urbană şi teritorială.
Cercetarea se derulează în grupuri de lucru având ca obiect: structuri urbane şi ale patrimoniului construit; istoria şi teoria arhitecturii; reabilitarea construcţiilor şi zonelor istorice; arhitectura modernă, forme şi simboluri; design şi amenajări interioare; comportarea construcţiilor în zone seismice – situaţia specifică a cutremurelor din Banat.
Aceste preocupări s-au concretizat în lucrări ştiinţifice publicate în cărţi şi reviste de specialitate sau volume ale unor conferinţe naţionale şi internaţionale, precum şi în contracte de cercetare şi proiectare. Unele dintre lucrări, mai ales cele apărute ca volume în edituri şi colecţii de specialitate, s-au bucurat de o largă circulaţie şi de aprecieri şi recenzii pozitive, dintre ele se detaşează opera remarcabilă a lui Teodor Octavian Gheorghiu. Prin volumele de tip monografic se ilustrează activitatea profesională de valoare a unora dintre membri facultăţii şi colaboratori ai acesteia (Radu Mihăilescu, Ioan Andreescu, Vlad Gaivoronschi).
În cadrul specializării de arhitectură au fost organizate simpozioane, mese rotunde şi conferinţe. A fost organizată câte o sesiune pe teme de arhitectură la fiecare dintre ediţiile Zilelor Academice Timişene. Dintre manifestările ştiinţifice organizate la Timişoara se detaşează Simpozionul “Distrugerea şi Recontrucţia Oraşelor”, organizat în colaborare cu Comisia de Istorie a Oraşelor din România (1996) şi masa rotundă “Patrimoniul Construit şi Forme de Educaţie a Tinerilor prin Tabere de Vacanţă”, în colaborare cu universitatea din Bologna (2007).
Cadrele didactice şi studenţii de la arhitectură au beneficiat de conferinţe prezentate de invitaţi din Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Statele Unite. De asemenea, o serie de cadre didactice de la Facultatea de Arhitectură din Timişoara au conferenţiat în universităţi străine.
În cadrul relaţiilor internaţionale stabilite, o serie de studenţi au beneficiat de stagii de studiu şi participări la workshopuri şi concursuri de arhitectură.
Sunt de remarcat colaborările cu fundaţia Romualdo del Bianco din Florenţa, organizatoare a unei serii de workshopuri cu o constantă participare a studenţilor timişoreni, permanenta cooperare cu GTZ (Gesellschft fuer Technische Zusammenarbeit) în domeniul reabilitării urbane şi de arhitectură, precum şi cele două workshopuri organizate la Timişoara împreună cu studenţii şi cadrele didactice de la Universitatea “La Sapinza” din Roma. Lucrările prezentate de studenţii timişoreni s-au bucurat de aprecieri la simpozioane şi concursuri naţionale şi internaţionale, unde ei au cucerit premii şi menţiuni.
O realizare remarcabilă a constituit-o prezenţa la Bienala de Arhitectură de la Veneţia din 1996, unde Departamentul de Arhitectură din Timişoara a reprezentat România. De asemenea, trebuie menţionată prezenţa constantă a membrilor facultăţii din Timişoara cu lucrări la Bienala de Arhitectură din Bucureşti, lucrări cărora li s-au acordat premii şi nominalizări.
În cadrul Bienalei de Arhitectură de la Rotterdam 2009 aflată la cea de-a patra ediţie, o echipă coordonată de conf. dr. arh. Radu Radoslav a fost selecţionată în cadrul concursului Parallel Cases la categoria Collective cu expoziţia inBETWEEN, Facultatea de Arhitectură de la Timişoara fiind prezentă în cadrul manifestării alături de cele mai puternice Şcoli de arhitectură şi urbanism din lume.
Ultimii ani au adus o creştere substanţială a numărului şi valorii contractelor derulate prin Facultatea de Arhitectură.
Granturilor de cercetare interne şi internaţionale li se adaugă contracte de proiectare, în majoritate în domeniile urbanismului şi a reabilitării clădirilor istorice. Pot fi amintite în acest sens planurile de amenajare teritorială pentru zonele Deva – Hunedoara – Simeria şi pentru Oradea, precum şi analize valorice ale clădirilor din centrele istorice din Timişoara şi Ciacova.

Procesul de învăţământ

Pe lângă transmiterea de cunoştinţe profesionale de bază, care presupune obţinerea abilităţilor în proiectare, formaţia tehnică şi cultura de specialitate, o caracteristică însemnată a învăţământului superior de arhitectură este dată de relaţia directă şi individuală a cadrului didactic cu fiecare student. Continua recrutare de tineri în corpul profesoral, atât ca titulari, cât şi în calitate de colaboratori, a favorizat un dialog fructuos, o bună comunicare, trezind interesul şi nu rareori entuziasmul studenţilor. Aceasta a avut ca rezultat stimularea creativităţii şi iniţiativei individuale a studenţilor.
Particularităţile amintite din procesul de învăţământ al specializării se află continuu în preocuparea îndrumătorilor, al căror număr a crescut constant. Corpul didactic s-a perfecţionat profesional prin activitatea de cercetare şi proiectare, prin publicarea de studii şi manuale şi nu în ultimul rând prin completarea studiilor doctorale. În acest moment, Facultatea de Arhitectură din Timişoara are profesori şi conferenţiari arhitecţi şi are condiţii pentru conferirea titlului de conducător de doctorat unor membri ai corpului didactic. Organizarea unei şcoli doctorale este un obiectiv ce urmează a fi atins în viitorul apropiat.
Planul de învăţământ al specializării, element esenţial pentru un proces didactic performant, a fost creat şi modificat în concordanţă cu necesităţile momentului şi corelat pentru întreg învăţământul de arhitectură românesc.
El a suferit continue îmbunătăţiri şi adaptări ce au decurs din modificările din învăţământul românesc, din informaţiile primite de la diverse şcoli de arhitectură din Europa, din necesităţile contextului economic şi social, din practica profesională. S-a căutat conturarea unei personalităţi distincte a Facultăţii de Arhitectură din Timişoara, menţinându-se compatibilitatea cu celelalte şcoli superioare de arhitectură româneşti.
De la planul de învăţământ unic la nivel naţional, aprobat de minister în perioada 1990-1999 s-a evoluat apărând discipline opţionale şi introducându-se sistemul de credite transferabile. În cadrul lui există discipline de pregătire generală, discipline de specialitate şi activităţi practice în domeniile tehnic şi artistic, toate urmărind o cât mai bună instruire a studenţilor.
Această structură a planului de învăţământ se desfăşoară pe durata a 11 semestre, cu 26 de ore săptămânal. După primii 2 ani apar discipline de specialitate în următoarele direcţii: arhitectură generală, urbanism, restaurări, domeniul tehnic, amenajări interioare şi design.
Sistemul de credite transferabile precum şi acordarea curriculei şi conţinutului cursurilor cu tendinţele din învăţământul european au permis ca un număr semnificativ de studenţi din anii IV şi V să beneficieze de burse Erasmus şi să petreacă un stagiu de un semestru sau un an în alte universităţi europene.
Rezultatele, de multe ori excepţionale ale acestor ambasadori ai învăţământului de arhitectură timişorean permit o constantă reevaluare şi ajustare a sistemului de formare profesională.
Universităţile partenere (citate într-o ordine aleatorie) sunt: Universita degli Studi di Napoli “Federico II”, Universita degli Studi di Salerno, Universita degli Studi “la Sapienza” di Roma, Universita degli Studi di Palermo, Universidad de Sevilla, Universidad de Granada, Institut Superieur d’Architecture “Saint Luc” Bruxelles etc.
O deosebită atenţie a fost dată activităţilor disciplinei “Practică”, menite să completeze formaţia studentului arhitect.
Se remarcă rezultatele deplasărilor grupurilor de studenţi pentru studii şi relevee la Rudăria, Bran, Dumbrăveni, Laslea, Cheile Nerei, Ilidia, Padiş, Simeria, Horodnic de sus, Anina, Dognecea, Abrud, Sighet, Ieud, Săpânţa, Maramureş, Gărâna, Caraşova, cetatea Ada Kaleh – insula Simian, Sibiu, Bonţida etc. Un element important îl reprezintă şi excursiile de studii, dintre care pot fi menţionate deplasările la Bienalele de Arhitectură din Veneţia, stagiile la centrele culturale ale României din Veneţia, Roma şi Berlin, excursiile de documentare la Viena, Roma şi Paris, participarea la Zilele Arhitecturii de la Cluj, vizionarea de expoziţii de speciallitate la Bucureşti etc.
Anii IV, V şi VI efectuează practici de proiectare în birouri de arhitectură, activitate esenţială pentru pregătirea viitorilor specialişti şi căreia i se acordă importanţa cuvenită.

Deşi învăţământul superior de arhitectură din Timişoara a cunoscut o întrerupere de 7 ani, relaţia dintre cele două etape de funcţionare s-a păstrat, noua şcoală de arhitectură fiind continuatoarea firească a celei dintre anii 1970 şi 1983, atât prin orientare şi spirit cât şi prin prezenţa fostelor cadre didactice şi a absolvenţilor.
Încă din primii ani de funcţionare, „Arhitectura“ timişoreană s-a plasat pe o poziţie meritorie în peisajul universitar românesc, având realizări remarcabile şi recunoscute atât ca instituţie, cât şi la nivel de creaţie individuală a membrilor săi. Participarea constantă, deseori cu rezultate deosebite, a studenţilor şi absolvenţilor facultăţii la concursuri de arhitectură naţionale şi internaţionale, la workshopuri şi manifestări ştiinţifice, confirmă calitatea învăţământului de arhitectură din Timişoara şi conferă acestuia o poziţie meritorie la nivel naţional.
Scurta trecere în revistă a câtorva momente din activitatea desfăşurată în învăţământul superior de arhitectură din Timişoara îndreptăţeşte, la moment aniversar, o privire optimistă spre viitor şi legitimează speranţa unor noi realizări.

[text preluat din albumul "date | 40 de ani deînvăţământ superior de arhitectură la Timişoara"]